Nişte Golani

Am fost în piaţa universităţii acum mulţi ani, am fost să-l înjur pe Iliescu. A fost acum foarte mulţi ani. Între timp am făcut multe lucruri, unul chiar foarte important, am murit. Am murit în fiecare zi, după ce am fost în stradă şi am gustat adrenalina implicării sociale, am fost ucis, n-am murit ucis mişeleşte, am murit conştient cu ochii beliţi în monitor sau televizor, timp de 17 ani am murit în fiecare zi căte puţin. Politicienii m-au ucis, eutanasiat daca vreţi, sa ca ei să nu aibă mustrări de conştiinţă, m-au sinucis. Nu ştiu când am murit efectiv, dacă ar fi să ma iau după mirosul de putrefacţie pe care îl degaj aş zice că demult.  Din nefericire într-o zi, nu ştiu când, nu ţin o socoteală exacta a zilelor, pentru cei morţi timpul nu are semnificaţie, m-am trezit. Acum e duminică şi în cavoul luxos unde am decedat, numit pompos nu’ş cum Park sau mai generic servici, am început să ma răsucesc. Mă răsucesc în mormânt şi tot nu-mi vine să spun, dar o fac:

„Iliescu a avut dreptate!”

Mă întorc şi pe partea aialaltă.

„În Piaţă au fost nişte Golani”

Cu o umbra de regret sparg monitorul din mormânt.

Iliescu avea nevoie de Golani ca de aer, nu putea să existe dacă nu erau Golanii. Cum ar mai fi putut să-şi justifice existenţa dacă nu existau golanii.

Si apoi mai erau şi partidele istorice. Stiţi de ce, atăt partidele autointitulate istorice, cât si FSN-ul erau istorice? Pentru că de isterice nu le desparte decât o literă, şi pentru că făceau, şi unele mai încercă să facă politică ca la 1916, mari mase de manevră scoase în stradă, bătălii politice duse ca la Verdun milioane de sacrificaţi într-un război de uzură din care, în afara de conducători, nu câştigă nimeni.

Trăim în secolul 21 şi n-am scăpat de ei, Iliescu e prea bătrăn să mai aibă nevoie de ei, iar masele de manevră au deja prea multă experienţă de luptă politică, ca să mai aibă chef să se ofere voluntar în vreun Verdun al unui imbecil care în loc să stea în colţul sahiştilor în Cişmigiu se visează Kaiser. Ieri Golanii au reapărut în piaţa Universităţii, mai precis doi unul pe nume Traian celălalt Emil, şi au incercat să-şi dea la gioale, să se scuipe şi să se dea în stambă, nu ştiu dacă au reuşit, nu mă interesează, dar am un mesaj foarte important pentru ei:

Eu am murit de mult, vă rog să nu contaţi pe mine. La viitoarele alegeri, însă mă voi implica, dar vedeţi voi, din solidaritate cetăţenească o să votez pe cineva asemeni mie, un mort, sper că nu vă derajează prea mult din moment ce chiar voi l-aţi ucis.

Shit for Brain Advertising

Nebuneala

Du ce bagi si scoti, te revolti, te agiti, te linistesti, urlii, razi, plangi, vine salvarea: nebuneala.

Inca nu esti nebun dar te agati de nebuneala ca de singurul fir de pai. Orice scenariu devine plauzibil.

Astazi m-am dus la logistica si am cerut cotatie pentru o sanie cu 12 reni, am invitat o colega sa ne petrecem noaptea 6 luni dincolo de cercul polar, iar atunci cand ne vom plictisi unul de celalalt sa dam o tura pe la polul nord. Nefericita m-a refuzat, a zis ca prefera sa-mi transmita vederi din insoritul afganistan decat sa pescuim balene pe la poli. Totul era pregatit, colega de la logistica deja ma intrebase: cum sa fie sania cu talpici metalice sau de lemn. Ar fi putut fi atat de perfect, un bungalow la pol si sania care te duce direct la Mos Craciun. Se uita la mine ca la ultimul ciudat, dar zau, jur ca aveam toate motivele sa mi se para real.

N-a fost sa fie . Asa ca acum tre sa-mi fac alte planuri.Pentru week-end vroiam sa ma ocup de podul din Arnhem. E un imbecil insa care nu ma lasa, cica tre sa lucrez pentru imbecil. N-a inteles nimic. Ocupasem podul din Driel. Pe Ulquarht il abandonasem la podul de beton, mi s-a parut mie ca podul de lemn era mai usor de aparat. Desi imi promisesera o divizie daca tineam aeroportul de la nord, nu m-am bagat. Mi s-a parut mut mai important sa apar LZ1 , ca de acolo aveam supply, si apoi speram sa vina Monthy la timp. Venisera si polonezii si chiar blocasem sudul podului. 101 imi tinea autostrada deschisa, red ball-ul mergea uns. Logistica frate. Pana cand m-a chemat imbecilul la servici, n-are habar de nimic, nu o sa inteleaga in veci, ca nu poti cuceri podul daca n-ai logistica.
Nijmegen, cum poate sa inteleaga dobitocul ca am decizii grele de luat, daca-i trec pe baietii din 82 raul atunci departe de LZ raman fara provizii. Si s-ar putea sa nu mai reusesc sa tin autostrada deschisa la Grave. Poate sa intelega dobitocul ca pierd capul de pod datorita faptului ca 1400 de camioane livrate au pistoanele defecte si practic trupele sunt fara provizii? Poate sa intelega ca fraierul ca eu am niste amarati din 508 cu lopeti si pusti in iar podul e ocupat de Batalionul de Recunoastere 9 SS. Si apoi cum a sa intelega tampitul ca nu poti sa te bati cu SS-Panzer-Division Hohenstaufen sau cu 10th SS Panzer Division Frundsberg, daca nu ai logistica. Poti sa ai un raport de forte de 10:1 daca nu ai gloante poti sa uti de raport. Iar imbecilul ma chema la servici, dupa ce taie toate costurile de logistica.Nu o sa mai ocup podul in week-endul asta, nu ma lasa un dobitoc, are treaba, sa reduca costurile de logistica. Mai aveam trei zile dar deja ma gandesc sa-i retrag pe britanici pe lA Driel, mai minimizez pierderile, na-ai logistica nu castigi.
Un pod prea indepartat. mai am trei zile dar deja stiu: am pierdut, nu controlez autostrada, am pierdut aeroportul iar diviziile 9 si 10 mi-au facut ciur tancurile lui Monthy. Si trebuie sa ma duc la servici, sa mai tai niste costuri.
A, am uitat sa spun, pacaliciul care nu stie ce-i aia logistica a facut academia militara, eu nu.

Kaizen Made in Romania sau Kaiaku.

Kaizen (改善, Japanese for „change for the better” or „improvement”; the English translation is „continuous improvement” or „continual improvement”)
Kaiaku 改悪 ( continous degradation)

Kaizen se refera la strategia de calitate la locul de munca si e asociata in general cu sitemul de productie Toyota.

Scopul initial al Kaizen a fost eliminarea pierderilor , a activitatilor care genereaza costuri dar nu aduc valoare. Explicata pe intelesul ocidentalului inseamna : a demonta si a monta la loc intr-o forma mai buna, urmand apoi de standardizarea procesului.

Incercarea de a introduce tehnici japoneze a dus in repetate randuri la esec, dar multi au incercat sa copieze, sa adapteze fie si macar partial sistemul kaizen.

Insa se pare ca nici un lucru nu poate exista fara contrariul sau. Am incercat sa ma gandesc la contrariul Kaizen, si fara sa cautam prea mult vom descoperi intr-o tara ca exista o metoda descoperita de localnici, independent de confratii lor din Japonia tot intr-o fabrica de automobile.

Procesul degradarii continue a calitatii la locul de munca, metoda care in kanji ar putea sa se numeasca Kaiaku. Implementata pentru prima data la uzinele Dacia din Pitesti, scopul a fost eliminarea pierderilor , a activitatilor care nu genereaza valoare politica.
Astfel in decurs de 20 de ani Modelul initial Renault a fost degradat in mod continuu, iar locul standardelor a fost luat de proceduri haotice.
Medoda a prins si apoi a inceput sa fie implementata in toata societatea, ponind de la politica, nu are rost sa comparam anii 70 cu anii 80, si intrand in cultura nationala. Astazi vedem pretudindeni metoda aplicata in economie, bordurile nu se mai fac din granit se folosesc borduri din beton. Drumurile se fac in asa fel incat sa necesite reparatii maxime.
Dar cel mai mult si mai mult metoda a prins la locul de munca, locul unde fiecare cetaten al patriei isi foloseste inventivitatea in slujba Kaiaku. Mai tineti minte multinationalele cand au venit in Romania? Connex, Dialog? Intrebati un angajat cum era acum 5 ani si cum este acum? Incet incet fiecare angajat folosind inteligenta si imaginatie a facut un mic pas pentru degradarea continuua a culturii organizatiei, folosind multele fisuri pe care orice procedura le are procesul creeat de managementul uzinei de automobile functioneaza. Nimeni nu scapa: Vodaphone, Orange? in cinci ani degradarea continua va face in asa fel incat nu le vom deosebi de Romtelecom.
Exemple mai multe? Cred ca aveti si voi.
Oricum ar fi interesant sa mai aud pareri pe tema asta, pana atunci:
Fiti creativi la locul de munca! 改善 sau 改悪 occidentalului ii va fi greu sa faca diferenta sau sa inteleaga vreuna din cele doua.

Micinosul Mincinosilor

Am mintit, ma jur pe ce am mai sfant ca am mintit, am mintit mai ceva ca un politician, am mintit si mi-a placut, am mintit pana intr-acolo incat nu m-am mai put opri din mintit, am mintit de-au inghetat apele, am mintit de mi s- a dus vestea.

Am mintit ca-n povesti, am minciunit si am pacalit, si uite asa am ajuns la frontiera, am mintit si nu m-am mai putut elibera de minciuna, si minciuna m-a cuprins intratata incat am inceput sa ma mint pe mine, si m-am mintit, si m-am pacalit pana am ajuns la frontiere. am mintit atata incat pun pariu ca la o discutie cu un politician acesta ma va vota, a exersat intr-atata incat minciuna a devenit realitate. Iar in realitate traiesti frate…

Mint dar exist. Insa astazi s-a intamplat ceva, cineva a atentat la mica mea lume mincinoasa, la castelul meu de carti contruit cu migala timp de 10 ani, ei bine astazi cineva a incercat sa patrunda in lumea mea. Intodeauna mi-a fost frica de adevar, traiesc cu frica de adevar, ca as putea vedea adevarul si mica mea lume croita pe minciuna va fi distrusa, stiu o teama nefondata, nimeni nu detine adevarul absolut, numai minciuna absoluta ne apartine. Astazi insa cineva, un amataor a incercat sa ma minta, s-a straduit si vedeam prin el ca printr-un cristal. Am mintit atat de mult incat am ajuns sa vad adevarul fara sa mai am nevoie de cuvinte. Un amator a incercat sa ma abureasca in regatul meu. Chestia asta m-a intristat, asa ca ma bate gandul sa emigrez, m-am enervat atat de mult incat ma gandesc sa las regatul pe mana amatorilor.

Nu stiu o sa ma gandesc, din pacate nu prea vad unde o sa emigrez.

Inainte de a emigra, inainte de a informa managementul „superior ” voi lansa un manifest catre toti amatorii in ale minciunii.

„Te vad si dincolo de cuvinte iti vad gestica, dincolo de cuvinte te privesc in ochi si stiu ca ma minti, dar mai ales, te cunosc, iti stiu obiecivele, si stiu unde vrei sa ajungi, privesc prin tine si-ti vad cele mai intime dorintem, pentru ca dorintele tale sunt simple, ma uit la tine si prin scoala umilintei iti vad intreg viitorul, te cunosc atat de bine incat stiu inaitea ta ceea ce-ti vei dori, asadar tie amatorule iti las mostenire regatul meu, dar toata bogatia din el este iluzorie, castelul de nisip nu va mai exista atunci cand voi inceta sa mai cred il el.”

Never bull shit a bull shiter 🙂

Ca sa revin la mincinosul meu, profit de faptul ca nu am cititori, si ca nimeni nu va duce vestea:

Nu sunt vinovat de greselile colegului meu, nu sunt responsabil de datul afara al nimanui, si tiu ca cel de langa mine a fost dat afara in momentul in care a primit sarcina pe care nu putea sa o indeplineasca. N-am remuscari asadar, dar intamplarea m-a facut generos, regatul meu este acum al tau 🙂

Fetita cu pantofii rosii

Astazi m-am intalnit cu fetita cu pantofii rosii. Personajul real. Crescuse. Se ducea la munca. Cu tramvaiul 41. Va mai amintiti de fetita cu pantofii rosii? Sau mai bine zis de cele doua fetite cu pantofii rosii? Din New Orleans? Nu mai tineti mine?

A fost odata ca niciodata o fetita de culoare saraca, in New Orlealns,  o fetita care isi dorea niste pantofi rosii. Si taticul ei a mers cu ea la magazin sa-i cumpere pantofi, fetita i-a probat si nu-i veneau. Vanzatorul, un capitalist nemilos si crud, n-a vrut sa-i schimbe pantofii pentru ca era o fetita de culoare. Dar taticul ei venise la magazin, pentru a cumpara pantofii cu economiile lui de o viata. Fara speranta fetita de culoare era gata gata sa faca un gest iresponsabil, cand in magazin a venit un muncitor cu fata lui, si intr-un gest de generozitate a cumparat pantofii rosii pentru fata lui.

Dupa 30 de ani, m-am intalnit cu fata muncitorului, care purta aceeasi pantofi rosii, si se ducea la munca, lipsita de prejudecati rasiale sa lucreze pentru un patron arab. Imbracata cu haine ponosite, aproape ca n-as fi recunoscut-o pe fata cu pantofii rosii, daca nu imi atrageau atentia pantofii rosii, rosii ca sangele, un rosu impecabil, mai rosu decat rosul scufitei rosii. Dar am citit o oarecare tristete in privirea fetitei cu pantofii rosii, inalta sa tinuta morala, generozitatea, bunul simt, educatia n-au ajutat-o in nici un fel. Rasplata pentru Fetita cu pantofii rosii a fost munca la patron, injuratura zilnica si apelul la lipsa sa de prejudecati. Singura bucurie a fetitei cu pantofii rosii au ramas pantofii.

Dupa ce am vazut continuarea povestii fetitei cu pantofii rosii, un set de intrebari continua sa ma framante, si poate ca si pe concetatenii nostri ar trebui. In loc de talk-show-uri pe tema motiunii, in loc de Becali, ar trebui sa vedem niste dezbateri nationale cu fetita cu pantofii rosii, si cu oamenii politici de ieri si de astazi, pentru ca sunt intrbari la care ar trebui sa aflam raspunsul:

„De ce pantofii din poveste erau rosii? ” „Erau intradevar rosii?” „Sau a fost vorba de un exercitiu de manipulare si de fapt pantofii erau albi?” „Daca erau albi atunci pe cine am vazut eu astazi cu pantofi rosii” „Ceea ce am vazut astazi este un nou exercitiu de manipulare?” „Ce putem face pentru protejarea fetitei cu pantofii rosii?” „Este reala?” „Daca poevestea cu pantofii rosii a fost ceva ce tinea de propaganda?” „Mai exista propaganda si astazi?” „candideaz fetita pe listele de la europarlamentare?”

Dar ar mai fi si intrebarile existentiale descoperite de altii:

„Ce s-a intamplat cu fetita din New Orleans”

„O doare undeva pe fetita din New Oreleans de viata fetitei cu pantofii rosii?”

Personal cred ca fetita din New Orelans a ajuns departe, atat de deaprte incat astazi vrea sa se vada cu papa, a ajuns atat de sus incat a uitat de miile de fetite cucaziene cu pantofii rosii ratacite la Roma.

Asa cred eu. Dar as putea sa ma insel.

Festivalul Filmului de Contabilitate

Cineva a avut ideea, sa faca rost de bani numarand banii altora, iar apoi intr-un imbold creator, a inceput sa-si maresca cifra de avaceri nu numai numarand banii altora, dar si dand sfaturi altora ce sa faca cu banii. Chestia asta se numeste pompos audit. Si va vine sa credeti sau nu lumea da bani grei pentru ca cineva sa numere banii de prin conturi si sa-si dea cu parerea.  Dar stai asa, in tara in care traiesc, parca toata lumea face chestia asta, numara banii altora si isi da cu parea ce ar trebui sa faca cu banii.  La noi auditul este sport national, iar lumea isi da cu parerea gratis, si totusi in aceste conditii exista preafericiti care fac bani practicand un sport national. Mai avem totusi multe de invatat, dar ma astept ca asemeni fratilor din tarile dezvoltate sa avem si noi pe meleagurile dambovitene un festival a filmului de contabilitate, similar celui realizat de Deloitte in america.

Cred ca festivalul filmului de contabilitate si audit ar avea un success enorm la noi, parca si vad titlurile:

Thriler: Cum privatizat XXX SA

Horror: 5 saptamani la servici Aventuri laErnst & Young

SF: Profitul si Auditul

Costume: Contracte Pierdute sau Abandonate

Scurt metraj: Bursa si Petromul

Cel mai bun actor: Un Om, O zi, Cinci Clienti Sase proiecte

Cel mai bun actor intr-un rol secundar: Nu-i treaba mea, e o problema de business

Cel mai bun scenariu: Conversia Linei de business in productia si sustinerea operationala a bordurilor din beton prefabricat.

Cea mai buna muzica: Prin Proceduri spre Disciplina muncii.

Doar o idee, dar tot asa a fost si noaptea devoratorilor de publicitate, ei bine noaptea devoratorilor de contabilitate se apropie…

Thunderbird think this is spam.

Dear Thunderbird, I wish you have right.

Romania Peste Tot

Fara comentarii 🙂

Viitorul Suna Bine –

Mitica a ajuns la HK. O intreaga industie s-a dezvoltat in jurul sau.