Toată lumea exalta dupa decizia favorabila data domnului Oprescu, lumea politica jubilează, ponta şi cu Olteanu sunt fericiţi că sistemul ticăloşit s-a gripat. CTP-ul un fidel susţinător în anii 90 al reformatorului Iliescu, vede bampiri, o singură voce respectată sesizează adevărata problemă: Emil Hurezeanu, care nu tresaltă de emoţie la aflarea veştii, şi care este deranjat de colegii din presă, colegii care pentru puţin circ ieftin şi audienţă împietează o emisiune comemorativă.
O presă lipsită de conţinut în care nu contează decăt EVENIMENTUL. Totul se face pentru publicitate, cât mai mult comercial îm defavoarea conţinutului. Şi cum conţinutul a devenit tot mai ieftin, sau chiar gratuit cum este cazul internetului, nu este de mirare faptul că nimeni nu se mai străduie să producă conţinut.
Rezolvarea cazului Oprescu nu este cea mai fericită zi a cetăţeanului din România, este ziua în care jurnaliştii au încetat să mai fie jurnalişti şi au devenit nişte simpli difuzori de evenimente, ca să fac o paranteză evoluând în acest fel ziarle nu vor mai angaja ziarişti ci se vor mulţumi să fie conectate la agendele electronice ale poiticienilor şi vor tranmite informaţiile generate de acestea în direct pe flux, eficienţă minimă.
Este încă o zi şi maio tristă pentru fatul că justiţia din Romania a fost retrogradată la divizia de amatori, de judecători şi avocaţi care nu au avut răbdarea să citească legea până la capăt.
Presa triumfă:
Avocaţii lui Sorin Oprescu au prezentat instanţei, date din ultimul anuar al Institutului Naţional de Statistică, potrivit căruia în Capitală sunt aproximativ 1,5 milioane de cetăţeni cu drept de vot, astfel că cele peste 35 de mii de semnături validate de BEM ar fi suficiente pentru acceptarea candidaturii lui Oprescu.
Dacă mergem la INS putem vedea următoarele cifre din 2004:
grupa de vărsta 15 – 59 ani :1.522.929
grupa de vârsta 60 ani şi peste: 416688
http://www.insse.ro/cms/files/statistici/Statistici_teritoriale2007/rom/3.htm
De ce 2004, pentru ca grupa 15-59 adevenit în 2008: 18-64. Câţi oameni sunt în bucureşti peste 64 de ani? Durata medie de viată este 73,84 dacă considerem o distribuţie Gauss tot mai ies vreo două sute de mii peste cele 1, milioane de alegatori acceptaţi de instanţă.
Dar nici măcar asta nu este problema, realitatea dură este alta, că vin alegerile şi nu putem ştii câţi alegători sunt în Bucureşti, deşi legea spune clar:
Articolul 16
(1) Listele electorale permanente se intocmesc si se actualizeaza de primar impreuna cu serviciile de evidenta informatizata a persoanei din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor. Listele electorale permanente cuprind pe toti cetatenii cu drept de vot care au domiciliul in localitatea pentru care se intocmeste lista.
Articolul 22
Primarul comunica biroului electoral de circumscriptie numarul de alegatori rezultat din listele electorale permanente, in termen de 24 de ore de la constituirea acestuia.
Instant toată lumea a aruncat mizeria în căruţa amărâtă a justiţiei, dar Biroul electoral de circumscriptie a municipiului Bucuresti este format din presedinte, un loctiitor al acestuia si din 13 reprezentanti ai partidelor politice, aliantelor politice si aliantelor electorale care participa la alegeri in circumscriptiile electorale respective.
Nu ştiu care este sancţiunea pentru articolul 22, dar nineva fie nu l-a respectat fie cineva la ignorat, fie cei treisprezece repreyentanţi ai partidelor nu au citit legea fie cei care au dat drumul candidaturii. Cazul Oprescu e putred şi pute.
Mi-e silă de politicienii care dau spectacol la televiyor deşi aveau treisprezece reprezentanţi în comisia care a refuzat nominalizarea, mie silă că legea e strâmbă şi larg interpretabila pentru independenţi, şi îmi ie şi mai silă pentru cineva nu a respectat şi nici un yiarist nu face gîţi.
TIR 