Bucuresti dimineata.
Trebuie sa plec la servici, am chestii importante de nefacut. Liftul este blocat. Cobor pe scari. La un etaj vad o pereche de papuci lasati in fata usii, nu inteleg ce cauta papucii acolo, ma rog treaba lor. dar daca vrea cineva sa-i fure? Repede si fara remuscari, lipesc papucii cu super-glue.
Nimic nu e mai frumos ca mirosul de motorina dimineata.E ora 9. Pe refugiul de beton se inghesuie vreo 1000 de persoane.In jur o mare de masini, otel si sticla, si nori grosi de gaze de esapament. Toate masinile stationeaza. Un disperat incepe sa claxoneze, se grabeste, are o masina in leasing. Ma decid sa-l ajut. Imi infig bocancul in mijlocul portierei. n-am nici o remuscare, sigur e asigurat. Un val de spume curge din gura individului, ma intreb a turbat acum sau era turbat inainte. Individul se da jos cu o bata de baseball, ma uit cu mila la el sin dupa vreo doua coate sunt in tramvai, individul are de ales, sa-si lase masina in intersectie sau sa ma urmareasca, intr-un ultim moment se hotareste sa ramana alaturi de masina lui draga. Acum, nu se mai grabeste, si are timp.
In tramvai e o adevarata usurare, privesc la masinile imobilizate in trafic si sunt fericit, am mai furat 10 minute. Dupa un timp vine un grup de excursionisti cu rucsace in spate, astazi probabil ca s-au hotarat sa faca o excursie la scoala. N-am intels niciodata de ce rucsacul nu poate fi dat jos, dar cum niciodata nu e prea tarziu, ma hotarasc sa vad ce-i atatde important in rucsac, folosesc un cutter Stanley, calitate profesionala, sunt usor dezamagit, in rucsac nu este nimic important. Aud cum continutul rucsacului se varsa pe jos, ce mizerie. Ca sa-mi linistesc emotiile privesc pe geam. Undeva in mijlocul aglomeratiei de pestrada un alt smecher a pus avariile si a oprit masina blocand o banda, tramvaiul a oprit in statie, ce noroc, poate omul a ramas fara aer in masina si are nevoie de ajutor, cu o bordura din statia de tramvai sparg parbrizul omului, ma urc repede in tramvai, am mai facut o fapta buna, acu,m omul poate sa respire.
Totusi in tramvai atmosfera este cam apasatoare, trebuie sa fac ceva sa destind atmosfera , lansez niste gaze din stomac de joasa altitudine, un zgomot infundat, si apoi mirosul realizat cu grija din distilat de fasole. Deza in jurul meu s-a facut loc, tramvaiul deja pare mai putin aglomerat. Omenii grijulii au inceput sa inchida unul cate unul geamurile tramvaiului, usor usor, geamurile tramvaiului se aburesc, si mirosul de statut deja nu mai este de la mine. Gadgeturi still James Bond, sparg geamurile tramvaiului folosind unde acustice. e bu si la ceva hi-tech-ul. Respir.Intr-o intersectie un aventuier spera sa-i faca cineva loc, vatmanul claxoneaza, nu mai suport. Imi aduc aminte ca am la mine ciorapii purtati cand am stat ultima oara 36 de ore la servici. Vatmanul nu are nici o sansa adoarme instant cand ii pun soseta la nas. La urma urmei cat de greu poate fi sa conduci un tramvai? Asadar dragi cetateni ai bucurestiului: La drum! tramvaiul pulverizeaza masina instant, dupa vreo 50 de metri un confrate vatman ma ajuta. Acum masina poate participa cu success la programul rabla.
Vitezaaaaaaa!
In cinci minute ajung la capat de linie. Undeva in trafic se aud masinile de politie care ma urmaresc, sunt sigur ca stau, in trafic. La revedere prieteni.
In fata casei Scanteii, se schimba bordurile patrate cu unele noi trapezoidale, un sens de mers e blocat, totusi niste indivizi incapatinati incerca pe contrasens, scot surubelnitza, tot Stanley, otel inoxidabil, aud scrasnetul surubelnitei pe portierele noi noutze, totusi in anii 80 parca masinile erau mai solide. Asta e! Safety.
In sfarsit sunt salvat ajung la servici, pe birou ma stepta 6 caiete de sarcini noi noutze, navete spatiale, portavioane, insule, in fine megastructuri dorite de bugetariiRomaniei, toate au data de depunere pe 15 neoiembrie si data de finalizatre pe20 decembrie, vacantza mea de craciun s-a dus, un coleg vine vesel si-mi spune pentru cine e aranjata fiecare licitatie:
„Si de de participam?”
„Important e sa participi”
Ma uit pe cel care vrea vrea un portavion, cotez in fuga 14 miliarde, de ce? asa am eu un feeling, un feeling ca vom pierde, ca nimeni nu vrea portavionul, ca nimeni nu are bani pentru proiect, si ca de fapt e un proiect dat la misto.
Intre timp mai intru pe blog, se dicuta o chestie cu adventisti de ziua a saptea, am niste fash-back-uri cu orele de dirigentie in care ni se prezentau pericolele sectelor, fetitele care mureau pe mese, pentru ca parintii refuzau orice ajutor medical, ce povesti, oare cine le compunea? Eugen Barbu? Devin rautacios. dar macar stiu care este sursa mea de inspiratie.
Ma rog cel cu insula similara celei din Dubai pare mai acesibil, dar il las pentru proiectul de metrou Bucuresti Istambul, are sanse, Turcia o sa ajunga in UE, si cjhiar daca nu iese se vor papa bani buni pe studiul de fezabilitate, ma uit la termen , vreo 3 luni, 2 zile proiectarea iar restul executia, poti sa spui nu? e licitatie, si nu poti sa contrazici beneficiarul ca te descalifica, 3 luni Bucresti Istambul ? Mai mult decat plauzibil, ca sa castigam bag vreo doua luni jumate, scad proiectarea la o zi, ce naiba pana si un copil poate sa traga o linie de la bucuresti la istambul, iar ca fortza de munca contez pe chinezi, ieftini si buni, vreo 20 de milioane, 4 dolari pe zi doua luni jumate. 3 miliarde doua sute, mai ieftin decat autostrada Bucuresti Ploiesti, deja se contureaza ceva, avem sanse, avem sanse, o sa castigam.
Intgre timp se face 6.30 Pm, cum mi-am facut norma de ore suplimentare e clar timpul sa plec acasa.
In parcarea firmei ma asteapta cuminte masina pentru care platesc o gramada de bani firmei de leasing pe luna, ma abtin stiu ca datatrecuta cand am iesit am doborat un scuter cu portiera, si da recunosc am ratat un biciclist, eram invidios, se deplasau prea repede.
In drum spre tramvai un nefericit beat isi urla frustrarile injurand:
„Pasarici din Romania:
Agresiv se repede la doua june jurnaliste. Maraton frate. In fine se las pagubas. Nu rezist, bordurile astea treapezoidale sunt prea tentante. Dimeineata unui se vor intreba ce cu ciudata costructie din borduri din fata Casei Scanteii, e un monument dedicat betivului.
O sa iau tramvaiul. In statie insa surpriza, tramvaiele n-au mai trecut de vreo ora. Dupa 30 de minute vin vreo 15 tramvaie, toti bizonii se inghesuie intr-unul. Il aleg pe al doilea. Sunt prea obosit ca sa mai reactionez cand o masina blocheaza tramvaiul in intersectie. In sfarsit ajung. sau asa cred. Un pusti cordit de 14 ani imi baga un pumn in spate si impinge, ma gandesc daca sa-i rup picioarele sau sa-i sparg maxilarul, partea cu spartul maxilarului mi se pare cea mai atractiva, parca si aud zgomotul osului crapand, vad sangele cu sare dintre dintzii sparti, ziua mea e aprope salvata. Ma duc in spatele individului si-i bag un pumn in spate, totusi chestia cu ruptul picioareleor e la fel de tentanta, un lat in spatele genunchiului un cap dat de bara, un mnic vant sub rotile unei masini…
Individul protesteza:
„Ce vrei nene?”
Privind atent vad ca putzoiul se ducea catre o juna cu multe cosuri pe fatza, ma gandes:
„Nu sunt un animal!”
Fraierul nu va stii niciodata de ce a scapat. Imi inchei ziua frustrat. Dar nu-i nimic, si maine e o zi!
TIR 