Am visat că unul din motivele pentru care au iesit oamenii pe strada in 89 erau coloanele oficiale ale lui Ceaușescu.
Un vis groaznic, coloanele oficiale sunt așa de frumoase…
Am visat că unul din motivele pentru care au iesit oamenii pe strada in 89 erau coloanele oficiale ale lui Ceaușescu.
Un vis groaznic, coloanele oficiale sunt așa de frumoase…
E greu să alegi cuvinte potrivite, mai ales când vine vorba de reţeta săptămânii, cum o fi mai bine cÂcat sau cĂcat?
Câcatul praf e o reţetă tradiţională românească, utilizată de politicieni pentru electorat. În general reţeta este foarte bine păstrată, iar copiile balcanice, nu au gustul şi savoarea câcatului românesc. Am mai auzit de o reţetă turcească cu rahat praf, dar căcat ca căcatul românesc, nu există în lumea asta. E ca la vin, condiţiile pedoclimatice favorizează culturile de câcat. Uneori câcatul se culege devreme, ateori câcatul se culege târziu, oricum câcatul nu apare niciodată la timp. Cultura câcatului e atestată de pe vremea dacilor, când, arheologic vorbind, silozurile subterane pentru grâu, erau după o vreme utilizate drept magazii de câcat. Obişnuiţi doar cu câcat proaspăt şi de proasta calitate, istoricii străini au interpretat greşit silozurile de câcat ale dacilor.
Mă rog să nu răscolim prea mult căcatul, căcatul răscolit de o altă reţetă tradiţională dar se trage din epoca migraţiilor. Recent Agela Merkel, un reputat politician german, spunea, invocând tradiţia germană:
„Fiecare cu căcatul lui”
Câcatul este cea mai preţioasă resursă a politicienilor, dar câcatul praf este acel lucru care dă savoare vieţii. Câcatul praf se aşterne peste toate lucrurile, pentru turiştii neavizaţi, veniți din ţările unde câcatul se serveşte rar, aş face o comparaţie, câcatul românesc este precum zăpada. Aşa cum se aşterne zăpada în Austria sau în Elveţia într-o frumoasă zi de iarnă, totul devenind de un alb imaculat şi pur, tot aşa se aşterne câcatul praf peste toate, lăsând totul maculat şi jegos. Pentru cei ce călătoresc în străinătate mai duc un argument: aţi fost desigur într-o zi de vară într-un mare oraş şi aţi avut surpriza ca la sfârşitul zilei pantofii să fie curaţi. V-aţi explicat fenomenul prin lipsa de praf. FALS. E vorba de praful de câcat, acum că e criză, acest lucru este şi mai clar, industriile poluante s-au dus, şantierele s-au închis, praful din bărăgan s-a dus şi el sub o mare de vile, atunci de unde atâta praf? De la praful de câcat.
Am un an de când nu mă mai uit la televizor şi cam tot atât de când nu mai blogăresc, mi-am pus şi termopane ca să nu mai aud zgomot de afară, dar praful de câcat tot îmi intră în casă.
Nu e uşor să faci câcatul praf, trebuie să ai o calificare de politician, îţi mai trebuie apoi şi ceva experienţă, dacă nu ai experienţă, în loc de căcat praf poţi obţine doar o pastă fină şi lipicioasă care se lipeşte de minune de politicianul neexperimentat. Politicianul cu experienţă ştie că doar căcatul praf de bună calitate îi asigură o existenţă viabilă, este o adevărată alchimie a căcatului. Desigur doar cu căcat praf nu faci nimic, mai ai nevoie şi de băşini ca să propulsezi câcatul în atmosferă.
În acest moment ne putem lăuda că avem două şcoli de făcut rahatul praf, şcoala nouă PDL, din păcate nu prea stăpânesc reţeta, şi unii din această şcoală s-au cam mânjit, şi şcoala veche cu tradiţie care are metode bune de preparare şi rafinare. Paradoxal acum şcoala veche promovează căcatul proaspăt cules devreme, iar şcoala nouă promovează căcatul vechi cules târziu. Diferenţa esenţială este modul de propagare al rahatului praf, în vreme ce şcoala nouă se bazează pe un Poducător de Băşini megalitic, şcoala veche se bazează în continuare pe băşinoşii mici.
Dar şcolile producătoare de câcat praf nu pot supravieţui fără consumatorul de câcat, motiv pentru care acum avem oferte de fidelizare, pentru toate tipurile de rahat. Sunt unii consumatori care în aceste condiţii declară abstinenţă la câcat, dar din păcate nu se poate, praful de câcat este în atmosferă, iar consumatorii trebuie să aleagă:
Să fie proaspăt şi bun sau vechi cu gust nobil?
Retete mai gasiti din blesug pe net:
Cum se mănâncă un căcat
Escatologul