Nişte Golani

Am fost în piaţa universităţii acum mulţi ani, am fost să-l înjur pe Iliescu. A fost acum foarte mulţi ani. Între timp am făcut multe lucruri, unul chiar foarte important, am murit. Am murit în fiecare zi, după ce am fost în stradă şi am gustat adrenalina implicării sociale, am fost ucis, n-am murit ucis mişeleşte, am murit conştient cu ochii beliţi în monitor sau televizor, timp de 17 ani am murit în fiecare zi căte puţin. Politicienii m-au ucis, eutanasiat daca vreţi, sa ca ei să nu aibă mustrări de conştiinţă, m-au sinucis. Nu ştiu când am murit efectiv, dacă ar fi să ma iau după mirosul de putrefacţie pe care îl degaj aş zice că demult.  Din nefericire într-o zi, nu ştiu când, nu ţin o socoteală exacta a zilelor, pentru cei morţi timpul nu are semnificaţie, m-am trezit. Acum e duminică şi în cavoul luxos unde am decedat, numit pompos nu’ş cum Park sau mai generic servici, am început să ma răsucesc. Mă răsucesc în mormânt şi tot nu-mi vine să spun, dar o fac:

„Iliescu a avut dreptate!”

Mă întorc şi pe partea aialaltă.

„În Piaţă au fost nişte Golani”

Cu o umbra de regret sparg monitorul din mormânt.

Iliescu avea nevoie de Golani ca de aer, nu putea să existe dacă nu erau Golanii. Cum ar mai fi putut să-şi justifice existenţa dacă nu existau golanii.

Si apoi mai erau şi partidele istorice. Stiţi de ce, atăt partidele autointitulate istorice, cât si FSN-ul erau istorice? Pentru că de isterice nu le desparte decât o literă, şi pentru că făceau, şi unele mai încercă să facă politică ca la 1916, mari mase de manevră scoase în stradă, bătălii politice duse ca la Verdun milioane de sacrificaţi într-un război de uzură din care, în afara de conducători, nu câştigă nimeni.

Trăim în secolul 21 şi n-am scăpat de ei, Iliescu e prea bătrăn să mai aibă nevoie de ei, iar masele de manevră au deja prea multă experienţă de luptă politică, ca să mai aibă chef să se ofere voluntar în vreun Verdun al unui imbecil care în loc să stea în colţul sahiştilor în Cişmigiu se visează Kaiser. Ieri Golanii au reapărut în piaţa Universităţii, mai precis doi unul pe nume Traian celălalt Emil, şi au incercat să-şi dea la gioale, să se scuipe şi să se dea în stambă, nu ştiu dacă au reuşit, nu mă interesează, dar am un mesaj foarte important pentru ei:

Eu am murit de mult, vă rog să nu contaţi pe mine. La viitoarele alegeri, însă mă voi implica, dar vedeţi voi, din solidaritate cetăţenească o să votez pe cineva asemeni mie, un mort, sper că nu vă derajează prea mult din moment ce chiar voi l-aţi ucis.

Un răspuns to “Nişte Golani”

  1. […] este echivalentul penitenciar, pentru foarte conoscutele “măi animalule” sau “nişte golani“. Măi animalule s-a dovedit a fi chiar Radu Mazăre, viitor coleg de partid cu emitentul […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: