Tranziţie sau Război Civil

„A civil war is a war between a state and domestic political actors that are in control of some part of the territory claimed by the state.”

De 20 de ani trăiesc în mijlocul războiului civil, între facţiunile politice din România. Românii trăiesc cu iluzia democraţiei, dar de fapt surogatul democratic românesc este un etern şi nesfârşit război civil, fără nici un mişto. De la revoluţie trecând prin mineriade şi prin venirea celor 20.000 de „specialişti” ai convenţiei democratice, şi până la guvernul Boc, politica româneasca a fost un răboi civil non violent, un război în care chiar interesele facţiunii au fost puse în urma obiectivului primar de a elimina facţiunea de la putere. Epurarea administraţiei nu este un proces democratic ci un obiectiv al războiului, obiectiv care poate fi indeplinit din fericire non violent, sau quasi-nonvilolent atunci cant intervine procuratura pe fir. Un război civil în care figuranţii apolitici sunt victime colaterale, fie atunci când cad prin gropile din drumuri, fie atunci când patronatul cade la înţelegere cz facţiunea aflată la putere, pentru luarea de măsuri privind flexibilizarea forţei de muncă, termenul eufemistic pentru disponibilizări masive. Presa prezintă în direct acordul patronatelor cu guvernul pentru flexibilizare, şi se uită tâmpă fără a înţelege ceva când Petrom dă afară 3000 de angajaţi.

Nu cred deloc că exagerez atunci cănd numesc tranziţia un război civil, cănd mă găndesc numai la eliminarea lui Roman prin Mineriadă, venirea celor 20.0000 de specilaişi ai ţărăniştilor, mineriada lui Radu Vasile, eliminarea celor 20.000 de specialişti odată cu venirea PSD, încercările de stabilizarea a presonalului din administraţie soldate cu „principiul mobilităţii funcţionarilor”, urmănd acum cu reducerile de 20%.

Prins în războiul civil cetăţeanul de rînd este intoxicat de presa care generalizează exceptia de partid a funcţionarului ce are salariu de 8000 ron, si face excepţie de marea masă care nici nu a visat vreodată să aibă salariu peste medie. În acest război cetăţeanul de rînd este învăţat să aibă pretenţii de la funcţionarii  publici. Dar cei care s-au perindat prin funcţiile publice (cele două armate 20000 FSM’=PDL+PSD si ex 20000 CDR) invata in primii doi ani de guvernare procedurile, aplica ce pot in urmatorii doi iar patru ani visează să elimine din administratie cealalta factiune, nimic nou inca din vremea de cand Caragiale scria despre politichia romaneasca, cu unica diferenta caatunci exista o mica oaya de stabilitate numita monarhie.

Asdar prvind la vanatoarea de vrajitoare a doameni Cretulescu (un Mircea Badea fara umor) in ceea ce priveste salariile functionarilor care ” vin la servici si beau cafele”, ma gandesc ca este o deturnare de la problema de fond, că responsabilitatea razboilului civil este a politicienilor, şi nu a funcţionarilor, că funcţioanrul care „bea cafea” *(apropo domnilor jurnalişri, nu vi se pare că băutul cafelei este o chestie capitalistă, mă găndesc că acest şablon a venit de la serviciul care comanda emisiunea „din lumea capitalului” dar ştiu că vouă nu vă pasă) şi nu face nimic trebuie tratat individual şi nu pe baza unui procent predeterminat, la fel de predeterminat ca numărul de specialişi ai CDR care era fix cât numărul angajaţilor din administraţie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: