„Dispare omul, dispare şi problema”

„Dispare omul, dispare şi problema”

Iosif Vissarionovich Dzhugashvili

În compania fericită nu sunt probleme, sau dacă acestea apar, dispar una câte una. În compania fericită, deşi nu sunt probleme, se întâmplă lucruri paranormale, oamenii dispar. Motoul companiei este: Cea mai importantă resursă sunt oamenii. Oamenii nu sunt de fapt oameni, sunt mendeişi, ai fost vreodată prieten cun un mendeis? Seamănă cu pliznoţii, un pic mai timizi poate, dar au avantajul că se pot contabiliza. De câteva zile îmi doresc să mă fi împrietenit cu nişte mendeişi constructori, din păcate nu am găsit decât nişte boa constructori care mă storc de ultimul ban. Dar să fi prieten cu un mendeis e bine, mult mai bine decât cu un zilier, zilierii au nume, mendeşii nu, nu au nici măcar personalitate, şi au marea calitate că se vând singuri. Uneori mă întreb dacă mendeişii sunt oameni, eu cred că nu, oamenii dispar odată cu problemele, mendeişii nu, zilele trecute am executat câţiva mendeişi, şi am dormit foarte bine după aia, poate că dacă erau oameni visam urât. Revenind să povestesc despre compania fericită, compania fără probleme, realizez că nu are nici un om angajat, ci doar o stivă uriaşă de mendeişi, care sunt atăt de năuci că nu respectă nici o regulă, fiecare e în legea lui, uni merg pe varianta first in first out, FIFO după cum o numesc maneliştii care cântă la pian, alţii îi zic pe nume LIFO, adică last in first out, dar numai amatorii care cântă la ţambal prin internet cafe-uri, îşi mai aduc aminte de bătrânul nume. În compania fericită eşti precum Andreea Marin la safari, goneşti prin savană şi execuţi mendeişi, dacă eşti ghinionist mai te execută şi pe tine un customăr, customării sunt extrem de periculoşi pentru că vânează mendeişi ieftini şi fără număr, no să-mi dau niciodată seama cum ştiu customării care-s mendeişii eftini, mai ales când îi colecteză la grămadă.  Din motive ecologice în compania fericită, mendeişii sunt crescuţi în captivitate, şi vă jur că-s cel mai uşor de prins mendeişi, din păcate fiind în captivitate sunt mai grăsuţi decât mendeişii din sălbăticie, da-s de firmă zău, numai fraieri de customări, aleargă după jigăriţii din sălbăticie, cică au gust mai bun. Mă rog, mă gândesc laAndreea Marin şi divaghez prea mult. Ideea e că în compania fericită a apărut o problemă, oamenii cea mai importantă resursă s-au cam rărit, şi au cam rămas mendeişii de izbelişte, cineva din management s-a gândit că dacă elimină toţi oamenii, atunci nu numai că vor dispărea problemele, dar nici nu vor mai apărea vreodată altele noi. Şi uite aşa în compania fericită a rămas o poală de mendeişi grăsuţi, şi nici o problemă, dar după o vreme mendeişii s-au plictisit şi au început să caute probleme pe la alte companii fericite. Şi se simţea un val de tristeţe prin compania fericită, iar apoi managerul genial s-a gândit la o soluţie, şi managerul managerului s-a gândit la o soluţie, poi au cugetat şi au zis:

„Dacă ai prea multe probleme, dispar prea mulţi oameni!”

„Aşa e” a zis serviciul administrativ în cor, aceştia nefiind nici oameni nici mendeişi ci doar nişte bieţi pliznoţi.

„Ca să nu mai dispară oamenii, trebuie să mai rărim problemele” i-a zis managerul mare managerului mic.

Managerul mic, şi-a însuşit repede, revelaţia, şi marele secret al managementului demn de teoria conspiraţiei.

Dept rezultat în compania fericită managerii au probleme, iar cand sunt prea frustraţi au nişte pliznoţi de executat. Mie încă mi-e frică să mă văd cu oamenii, nu de alta dar mai am nişte mendeişi de excutat:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: