Crăiasa Zăpezii – Povestea a Şasea.

A Şasea Poveste. Femeia din Laponia şi Femeia din Finlanda.

de Hans Christian Andersen
Drepturile de traducere rezervate🙂

http://www.craiasazapezii.blogspot.com/

Deodată se opriră înaintea unei case mici, extrem de mizerabile. Acoperişul ajungea până la pământ, iar uşa era aşa de mică, că toţi cei din failie trebuiau să se târască pe burtă ca să intre sau să iasă din casă. Nu era nimeni acasă cu excepţia unei femei laponeze, care curăţa nişte peşte la lumina unei lămpi cu ulei. Renul îi povesti femeii toată povestea Gerdei, mai întăi îi spuse povestea lui, pentru că i se părea mult mai important. Gerda era atât de îngheţată că nu mai putea vorbi.

„Biata fată!” spuse femeia din Laponia, „Mai ai o grămadă de mers. Mai ai o mie de leghe până să ajungi în Finlanda; acolo e locuinţa de la ţară a Crăiesei Zăpezii, acolo aprinde luminile albastre în fiecare seară. O să-ţi scriu câteva cuvinte de la mine, o să ţi le scriu pe un peşte uscat, hârtie n-am să-ţi dau, să dai ce-ţi scriu femeii din Finlanda, ea ştie mai multe şi o să te îndrume.”
Când Gerda se dezmorţi, îşi astămpăra foamea şi setea, atunci femeia din Laponia scrise câteva cuvinte pe un peşte uscat, o rugă pe Gerda să aibă mare grijă de peşte, o urcă pe ren, o legă strâns,si îi dădu bice renului. „Cea! Cea!” se auzi în aer; iar cele mai minnate lumini albastre luminau cerul intunecat, şi ăn cele din urmă ajunseră în Finlanda. Bătură la şemineul femeii din Finlanda, pentru că uşă nu avea de fel.
Era aşa o căldură înautru că femeia finlandeză umbla mai mult dezbră cată. Era mică şi jegoasă. Imediat o ajută pe Gerda să descalece, trase mânuşile şi ghetele, pentru că era aşa de cald încât trebui să pună o bucată de gheaţă pe fruntea renului, apoi citi ce scria pe peştele din Laponia. Citi de trei ori, încât vorbele i se întipăriră în inimă, apoi puse peştele pe o tavă, pentru că mai putea fi mâncat, iar ea nu arunca niciodată nimic.
Apoi renul îşi spuse poveste, iar după spuse povestea micuţei Gerda, femeia finlandeză clipea din ochi dar nu spunea nimic.
„Eşti atât de inteligentă” spuse renul; „tu poţi, ştiu eu, să înnozi toate vânturile pământului într-un singur nod. Dacă marinarul slăbeşte un nod, antunci arre vânt bun din pupa, dacă slăbeşte pe al doilea bate puternic, dacă le dezleagă pe cel de’al treilea şi al patrulea, e o un vând de smulge copacii din rădăcină. O să-i dai micuţei o poţiune magică care să-i dea forţa unei duzini de bărbaţi, ca să o poată înfrânge pe crăiasă?”
„Forţa unei duyini de bărbaţi!” spuse femeia Finlandeză. „Bine tare, asta ar fi!” apoi sw duse la o tavă, şi trase pergament făcut sul, când desfăcu sulul, caractere ciudate se înşirau pe pielea pergamentului, femeia finlandeză începu apoi, să citească aşa de repede încât broboane de transpiraţie îi apărură pe frunte.

Dar renul se rugă atât de tare pentru micuţa Gerda, iar Gerda cu lacrimi în ochi o implora din priviri pe femeia finlandeză, iar clipi, îl trase pe ren într’un colţ deoparte, unde şoptiră împreună, iar renul mai primi o bucată de gheaţă ca să se răcorescă.

„Adevăratul mic Kay este la Crăiasa Zăpezii, şi totul acolo e pe placul său, şi el crede că e locul cel mai bun de pe pământ, dar motivul adevărat, este că are un ciob de sticlă în ochi, şi o aşchie în inimă. Trebuie scoase mai întâi, altfel el nu se va întoarce niciodată către umanitate, iar Crăiasa îl va reţine veşnic în stăpânire.”
„Dar nu-i poţi da micuţei Gerda nimic care să-i dea puteri supranaturale?”
„Nu-i pot da mai multă putere decât are deja. Nu vezi cât de puternică este? Nu vezi cum oameni şi animale sunt forţaţi să o ajute, cum a străbătul o lume întreagă în picioarele goale? Ea nu trebuie să audă de puterile ei de la noi, puterea ei esteîn inima ei, pentru că este o fată dulce şi inocentă. Dacă nu poate ajunge singură la Crăiasa Zăpezii, şi să-l scape pe micul Kay de vrajă, noi nu o putem ajuta. La patru kilometri de aici începe grădina crăiesei, până acolo poţi merge, caută o tufă de coacăze crescută în zăpadă, lasă fata fără să mai spui o vorbă şi vino ca vântul înapoi. ”

Şi femeia finlandeză o puse pe Gerda în spatele renului, iar el alergă cu o viteză nemaivăzută. „O, am uitat să-mi iau ghetuţele, nu mi-am luat mânuşile.” plânse Gerda. remarcase că nu le avea în gerul tăios, dar renul nu se opri, alergă până la tufa de coacăze, o puse pe Gerda jos, o sărută pe gură, în timp ce lacrimi mari îi curgeau renului din ochi, şi plecă înapoi tot atât de repede pe cât venise.

Acolo rămăsese micuţa Gerda, fără încălţări sau mânuşi, în mijlocul frigului îngrozitor al Finlandei.

Fugi cât putu de repede. Apoi veni un întreg regiment de fulgi de zăpadă, dar nu veneau de sus, şi erau chiar strălucitori şi luminoşi din cauza Aurorei Boreale. Fulgii mărşăluiau pe pământ, şi cu căt se apropiau cu atât deveneau mai mari.

Gerda îşi amintea bine de fulgii mari şi stranii pe care’i văyise printr’o lupă, dar acum aceştia erau mai mari şi mai înspăimântători deoarece erau vii. Ei erau avanpostul Crăiesei Zăpezii. Aveau cele mai minunate forme, unii arătau ca nişte porci spinoşi urâţi, alţii arătau precum nişte şerpi încolăciţi agitându-şi capetele ameninţătoare, iar alţii precum nişte ursuleţi grăsuţi, cu blana zburlită, toţi erau de un alb strălucitor, şi toţi erau fulgi de nea vii.

Micuţa Gerda repetă Tatăl nostru. Frigul era atât de intes încât îşi putea vedea respiraţia, care ieşea precum un fum alb din gură. Creştea din ce în ce mai groasă, şi începu să ia forma unor mici îngeri, şi crescu din ce în ce mai mult până când aceştia atinseră pământul. Şi toţi aveau capetele acoperite cu coifuri, şi lănci şi scuturi în mâini, iar numărul lor tot creştea, iar când Gerda termină tatăl nostru, ea invocase o întreagă legiune. Aceştia asaltară înspăimântătorii fulgi de nea cu lăncile, iar fulgii zburară în mii de bucăţele, iar mica Gerda cutezătoare şi în deplină siguranţă merse înainte. Îngerii o mângâiară pe mâini şi picioare, astfel încât să mai îndulcească frigul, iar ea se îndreptă repede spre palatul Crăiesei.
Dar acum o să vedem cum petrecea Kay. El nu se gândise la Gerda, şi cu atât mai puţin că Gerda putea fi în faţa palatului.

4 Răspunsuri to “Crăiasa Zăpezii – Povestea a Şasea.”

  1. e tare dare naspa ma intelegeti

  2. tare mai omule si ce spun ceva de genu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: