Crăiasa Zăpezii – Povestea a Patra.

A Patra Poveste. Prinţul şi Prinţesa.

de Hans Christian Andersen
Drepturile de traducere rezervate🙂

http://www.craiasazapezii.blogspot.com/

CorbulGerda a fost obligată din nou să se odihnească, când, din direcţie opusă, un corb venea ţopăind prin zăpada albă. Se uita lung la Gerda şi dădea din cap, apoi spuse:

„Crow, Crow, Bună Zi! Bună Zi!”

Nu putea vorbi mai bine, dar îi era milă de mica fetiţă, şi a întrebat-o unde se ducea singurică. Cuvântul singur Gerda îl înţelegea foarte bine, şi simţi căt de mult exprima, aşa că-i spuse Corbului întreaga poveste, si-l întrebă dacă-l văzuse pe Kay.

Corbul făcu o plecăciune gravă, şi zise: „Ar putea fi!; Ar putea fi!”

„Crezi că-i chiar aşa?” plânse micuţa, şi aproape că strivi de tot corbul atât de tare-l îmbrăţişă.
„Uşor, Uşor” spuse corbul. „Eu cred că ştiu, ar putea fi chiar micul Kay, dar te-a uitat pentru prinţesă.”
„Trăieşte cu o prinţesă ?” întrebă Gerda.

„Da! Ascultă,” spuse corbul,”Da-i dificil ca mine să vorbească limba ta. Dacă ştii corbeşte ti-aş povesti mai bine.””Nu, n-am învăţat-o” spuse Gerda; „Dar bunica mea ştie! Şi poate şă vorbească chiar păsăreasca! Dacă învăţam şi eu…”
„Nu conteşte!”, zise Corbul; „O să-ţi spun cum oi pute’, oricum rău vorovesc.” Şi spuse tot ce ştia.

În regatul unde acum noi trăieşte o Prinţesă, extraordinar de deşteaptă, pentru a citit ziarele din toată lumea, până când a uitat de ele , într-atâta de deşteaptă este. În ultima vreme, se spune, şedea pe tron, ceea ce nu-i deloc amuzant la urma urmei, când a început să murmure un căntecel vechi, care suna cam aşa: „De ce nu, m’aş mărita ?”
‘Dar cântecul ăsta e plin de înţeles.’ spuse ea, şi aşa s-a hotărât să se mărite, dar ar fi vrut să aibă un soţ care şă stie să răspundă când ea îi vorbeşte, nu unul care că care să pară o mare personalitate, pentru că asta e obositor.
Ea atunci a adunat toate doamnele de la curte, şi când au auzit vestea, foarte încântate au zis:”Suntem bucuroase să auzim acest lucru, la gândul ăsta ne gândeam adânc şi noi!”

„Pe cuvăntul meu, că e adevărat!”spuse Corbul; pentru că am o mândră ascultătoare care care ţopăie liberă prin palat, şi ea mi-a zis totul.
„De aceea ziarele apărură cu un chenar de inimioare cu iniţialele prinţesei,iar în chenar puteai citi că orice tânăr arătos avea libertatea de a veni la palat şi a vorbi Prinţesei; iar cel va vorbi inteligent precum se cere, se va simţi acasă acolo, iară pe acela Prinţesa va lua de bărbat.”
„Da, Da”; spuse corbul,”e adevărat ăţi spun, cum mă vezi şi cum te văd. Venea lumea puhoi, a fost îngrămădeală şi chiar îmbulzeală, dar nimeni n-a reuşit nici în prima nici în a doua zi. Toţi puteau vorbi bine când erau pe stradă, dar cum intrau în palat, şi vedeau gărzile bogat îmbrăcate cu argint la porţile palatului, şi valeţii plini de aur de pe scări, saloanele, saloanele mari iluminate generos,deveneau cu toţi nesiguri, şi când se aşezau în faţa tronului pe care prinţesa stătea, tot ce puteau face era repetarea ultimului cuvânt, dar repetiţia n-o interesa prea mult. Era ca şi cum oamenii de acolo erau sub o vrajă, şi intrau în transă până când se trezeau din nou în stradă, de când, cănd puteau din nou să sporăvoiască. Era o întreagă mulţime la coada ce se întindea de la porţile oraşului până la palat. Am fost şi eu acolo, numai ca să văd,” spuse corbul.”Erau tot mai flămânzi şi însetaţi, dar de la palat n-au văzut nica, nici măcar o cană de apă. Câţiva dintre cei mai deştepţi, e adevărat, veniseră cu pâine şi nişte unt: dar nimeni nu împărţea nimic cu vecinul său, pentru că fiecare se gândea: lasă-i să arate flămânzi şi atunci prinţesa nu-i va dori.”

„Dar Kay, micuţul Kay”, spuse Gerda, „Când apare? era în mulţime?”
„Răbdare, răbdare; abia am început. Era a treia zi când un cineva fără cal sau însoţitori, a venit mergând de-a dreptul la palat; ochii lui străluceau ca ochii tăi, avea părul lung, dar hainele erau ponosite.”
„Ăsta-i Kay!”, plânse de bucurie Gerda.”L-am găsit!” şi bătu din palme entuziasmată.

„Avea un rucsac mic în spate,” spuse Corbul.

„Nu, cel mai probabil era săniuţa,” spuse Gerda,”pentru că atunci când a plecat, avea săniuţa cu el.”

„S-ar putea, nu zic nu,” zise Corbul; „Nu l-am examinat în detaliu, dar ştiu de la mândra mea, că a intrat în curtea palatului, a văzut gărzile de argint, valeţii de pe scări, şi nu s-a intimidat, s-a înclinat, şi le-a spus lor,’Trebuie să fie tare obositor să stai pe scări, în ceea ce mă priveşte eu o să urc.’ Sălile palatului luceau în lumina candelabrelor, consilierii particulari şi sfetnicii umblau desculţi, şi purtau chei de aur, suficient să facă pe oricine sp se simtă inconfortabil. Ghetele sale scărţâiau, super tare, dar baiatul nu se sinchisea.
„Cu siguranţă este Kay,” spuse Gerda. „Ştiu sigur că avea ghete noi; le-am auzit scârţâind în dormitorul bunicii.”
„Da, scârţâiau tare,” spuse Corbul. „Şi s-a dus drept la prinţesă, care stătea pe o perlă mare cât roata carului. Şi toate doamnele de la curte cu însoţitorii lor, şi însoţitorii însoţitorilor, şi cu toţi cavalerii, cu scutierii cavalerilor şi cu scutierii scutierilor, s-au aşezat roată, şi cu căt erau mai importanţi cu atăt stateau mai aproape de uşă, încât era era imposibil să mai vezi scutierii scutierilor, dar băiatul stătea trufaş în pragul uşii.”
„Trebuie să fi fost groaznic,” zise Gerda. „Şi a reuşit Kay să cucerească prinţesa?”
„Dacă nu eram Corb, aş fi cucerit eu prinţesa, deşi eu sunt logodit. se spune că a vorbit la fel de bine ca mine, atunci când vorbesc corbească; aşa mi-a zis mândra mea. A fost direct şi maniera, nu venise să curteze prinţesa, ci doar să se convingă de înţepciunea ei. Ea l-a plăcut şi el a plăcut-o.”
„Aşa, Aşa, sigur era Kay,” zise Gerda. „El e aşa de inteligent, poate să calculeze fracţii mental. Te rog, mă duci la palat?”
„Uşor de zis, greu de făcut,”spuse Corbul. „Cu să organizăm asta? O să vorbesc cu mândramea, ea trebuie să aibă o idee, pentru că trebuie să-ţi spun, că o fată aşa de mică ca tine nu va avea niciodată permisiunea să intre.”
„Ba da, ar trebui să am!” spuse Gerda; ” când va auzi Kay că am sosit va veni imediat să mă primească.”

„Aşteaptă-mă pe treptele astea,”spuse Corbul, şi îşi roti capul înainte şi înapoi apoi zbură în zare.

Se apropia seara când s-a întors Corbul. „Craa, Craa!” spuse el. „Îţi trimite complimentele ei, şi uite ţi-a trimis un rulou. L-a luat de la bucătărie, e acolo pâine pentru toată lumea. Sunt sigur că ţi-e foame. Nu poţi să intri în palat, eşti desculţă: gărzile argintii şi servitorii aurii, nu-ţi vor permite, dar nu fi tristă, ai putea totuşi intra. Drăguţa mea ştie o intrare în spate, care duce la scara ce urcă la dormitor, şi mai ştie şi cum să facă rost de cheie.”

Şi au ajuns într-o grădină lăngă bulevardul mare, unde frunzele cădeau una după alta, iar când luminile palatului s-au stins treptat una câte una, Corbul a condus-o pe Gerda la uşa din spate, care era pe jumătate deschisă.

Doamne, cum mai bătea inima Gerdei de emoţie şi nerăbdare! Era ca şi cum era pe cale să facă ceva interzis, dar dorinţa de a ştii dacă Kay era acolo era prea mare. Trebuia să fie acolo. Îşi imagina privirea lui inteligentă, părul lung, iar imaginea devenea atât de vie încât chiar putea să-l vadă râzând cum făcea de obicei când se jucau între trandafirii de acasă.”În mod sigur, se va bucura să te vadă, să audă ce drum lung ai străbătut de dragul lui, să ştie ce nefericiţi au fost cu toţii când a plecat şi nu s-a mai întors.”

O, ce spaimă şi ce bucurie!

Ajunseseră la scări. O singură lampă ardea pe culoar; iar pe podea stătea drăguţa corbului, rotindu-şi capul în toate părţile şi privind când şi când la Gerda, care făcu o reverenţa aşa cum o învăţase bunica sa.

„Alesul meu mi-a povestit multe despre tine, draga mea domnişoară”, spuse domniţa Corbului. „Povestea ta e răvăşitoare, tânăra mea domniţă, dacă vei duce lampa, eu voi merge înainte, vom merge drept, oricum nu ne vom întâlni cu nimeni.”
„Mi se pare că e cineva în spatele nostru,” spuse Gerda; şi ceva trecu repede: Forme umbrite se proiectau pe pereţi; cai cu coamele în vânt şi picioare subţiri, vânători, doamne şi nobili călare.
„Sunt numai vise,” spuse domniţa Corbului. „Vin să prindă gândurile gândurile ascunse ale personalităţilor, şi nu e rău, cel mai bine le observi când eşti în pat. Dar lasă-mă să-şi spun, dacă suporţi onoarea şi privilegiul, că tu ai o inimă mare.”

„Şşt!” Nu se vorbeşte despre asta!,” spuse Corbul pădurilor.

Intrară în primul salon , de culoarea satinului trandafiriu, cu flori artificiale pe pereţi. Aici visele se grăbeau să treacă, aşa de repede că Gerda nu putea distinge nici o figură. O cameră era mai splendidă decât alta, oricine se putea simţi umil în aceste încăperi, în cele din urmă ajunseră în dormitor. Tavanul modela un palmier cu frunze de sticlă, din cel mai scump cristal, iar în mijloc de o grindă butucănoasă aurită, atârnau două paturi în formă de crini.

Unul era alb, iar în acesta era întinsă prinţesa, celălalt era roşu, iar acolo Gerda se uită după Kay.Ea desfăcu una din petalele roşii, şi văzu un gât tuciuriu.O! Era Kay! Îl strigă destul de tare după nume, duse lampa mai aproape de el, visele se repeziră în cameră, se trezi întoarse capul, şi: Nu era micul Kay!

Prinţul semăna cu el numai la gât, dar era un tânăr atrăgător. Din interiorul crinului alb Prinţesa privea uimită, şi a întrebat-o ce se întâmplă. Micuţa Gerda plânse şi le spuse toată povestea, şi tot ce făcuseCorbul pentru ea.
„Biata micuţă!” spuse prinţul prinţesei. Îl lăudară pe Corb foarte mult, şi-i spuseră că nu sunt supăraţi pe ei, dar să nu mai se repete a doua oară. Totuşi trebuiau să fie recompensaţi. „Vrei să zbori de aici liber ca pasărea cerului?” întrebă prinţesa; „sau vrei o numire ca şi Corb de curte, cu toate firimiturile de la bucătarie?”
Iar cei doi Corbi se aplecară reverenţios, şi implorară o numire într-o slujbă sigură, căci se gândeau că le venise vremea, şi spuseră:”E un lucru bun să ai bătrâneţile asigurate!”

Iar prinţul o lăsă pe Gerda să doarmă în patul său, era tot ce putea să facă. ea îşi impreună mâinile micuţe şi se gândi, „” Ce buni pot fi atât animalele cât şi oamenii!” şi adormi într-un somn adânc. Şi visele veniră din nou, iar acum îngerii apăreau în vis, trăgeau după ei o sanie micuţă, în car emicul Kay stătea şi dădea din cap, dar totul era un vis, si de aceea a dispărut când s-a trezit.
În ziua următoare a fost îmbrăcată din cap până în picioare în mătase şi catifea. Îi oferiră şansa de a rămâne în palat şi a trăi o viaţă fără griji; dar ea se rugă se primească o trăsură cu un cal, şi o pereche de pantofiori, spunea ea, că se va duce în lumea largă că să-l caute pe Kay.
Kay. Pantofi şi o caleaşcă primi, de asemeni a fost îmbracată regeşte; iar când era pe cale să plece, o trăsură nouă opri în faţa uşii. Era din aur pur, iar armele prinţului şi ale prinţesei străluceau asemeni unor stele deasupra ei; vizitiul, pedestraşul, şi călăreţii şi scutierii plini de aur şi nestemate. Prinţul şi Prinţesa o ajutară ei în persoană să urce în caleaşcă, şi îi urară mult noroc. Corbul pădurii, căsătorit acum, a escortat-o primii kilometri. Stătea alături de Gerda, pentru că nu putea suporta să meargă cu spatele înainte,iar doamna Corbului stătea în pragul uşii şi scutura din aripi, nu putea să-i însoţească, deoarece avea dureri de cap de când primise slujba fixă şi trebuia să mănânce aşa de mult. Caleaşca era plină cu acadele, iar pe scaune erau fructe şi turtădulce.
„Adio! Adio!” plângeau Prinţul şi Prinţesa; şi Gerda lăcrima, şi corbul lăcrima. Aşa trecură primii kilometri, apoi Corbul îşi luă şi el adio, şi asta a fost cea mai grea despărţire dintre toate. El zbură într-un copac, bătu din aripi cât văzu trăsura, care lucea de departe asemeni unei raze de soare.

5 Răspunsuri to “Crăiasa Zăpezii – Povestea a Patra.”

  1. zdasdasdasdasdasdasdasd

  2. este foarte frumoasa lectura………cititi-o……mie imi place……..:((:((:(diana

  3. BUNĂ SUNT CĂTĂLINA ŞI SUNT FAŞCINATĂ DE LUNEA POVEŞTILOR

  4. UF890RDUUY56D90S89PSIOS5A;’USUYWIO7Y

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: