So Long Sucker, Fuck your Buddy

Scrisori din ţara libertăţii.

Prea mult TV si presa te scoate din minti, cand vezi un politician te gandesti brusc la poveştile cu Pinochio. Oriunde mergi te simti prins intr-o capcana? Exista o explicatie! „Adio Fraiere, Dă ţeapă!” Un joc cu reguli stabilite de John Forbes Nash, Mel Hausner, Lloyd S. Shapley and Martin Shubik. Jocul ale carui reguli nu le-ai invatat la scoala, jocul ale carui reguli le-ai prins pe parcurs. Cand vezi pe scena politica ca Emil Constantinescu a spus că PSD are „o şansă” la scoala de vara a TSD, incepi sa te intrebi daca esti sanatos la cap, cand vezi, cum cresc bordurile primavara si cum se usuca toamna te intrebi daca nu cumva mintea ta a luat-0 razna, si ce naiba se intampla in tara asta. Cand il auzi pe inamicul declarat din anii 90 ai lui Ion Iliescu, Cristoiu ridicand osanale fostului presedinte te intrebi daca mai exista vreo regula sau bun simt, cand vezi redactia dura de la Adevarul atacand dur politicienii pe care-i sprijinea ieri, te intrebi daca jocul are vreo regula. Si cand iţi pierzi speranţa de a mai înţelege ceva, descoperi că totul este atât de simplu matematic de simplu, totul este să realizezi unde trăieşti, iar atunci cand vezi că trăieşti în ţara libertăţii absolute, totul capătă explicaţie.

Sweet land of liberty! Ţara tuturor posibilităţilor! Romănia mereu surprinzătoare! Brandingul de ţară, începe să capete sens. Iar regula jocului este simplă :” Te’n gură prietene! Ia o ţepă!” , regula care face economia să duduie, politicienii fraieri să treacă pe la DNA, căntătorii de ode de ieri să fie rebelii de astăzi…

Motiv pentru care suntem în fruntea Europei, deşi Europa nu vrea să recunoscă acest lucru, campioni la jocul inventat de Nash, maine ne vom trimite olimpicii la Brussel, iar europenii neintelegand importanta popoarelor marginale la formarea unor noi civilizaţii(Civilisations et lois historiques-Djuvara), nu vor înţelege nimic de la barbarii care vor juca jocul lui Nash.

Pornind de la lumea paronoidă a lui Nash, in alte ţări a apărut reality-showul, în Romania însă reality showul a fost depăşit în audienţă de talk-show, pentru ca la noi pe scena socială regulile lui Nash se aplica la scară macro.

Dacă nu aş mai avea un dram de luciditate aş crede că m-am nascut în laboratoarele RAND Corporation. Principiile pentru simularea comportamentului uman utilzate pentru a face faţă războiului rece au deplina aplicabilitate în estul sălbatic, locul unde libertatea individuală a învins. În occident experimentarea jocului lui Nash cu un grup de secretare a eşuat, pentru ca spre stupoarea celor ce se jucau secretarele s-au solidarizat, n-au omorât capra vecinului. Oricum este surpinzător să vezi căt de balcanice au fost regulile care au stat la baza politicii occidentale în timpul războiului rece.

Dar să nu ne bucurăm prea devreme, modelul românesc, nu este viitorul lumii şi nici al macar al europei. Singurul lucru de care putem fi siguri este faptul ca ceea ce se întămpla la noi este natural, aşa se comportă indivizii în lupta pentru supravieţuire, o naţiune în care sociopatia este endemică. Ocidentul însă a gasit de mult vaccinul împotriva pandemiei de sociopatie, pentru ca regulile sociale se rezumă la „Te’n gură prietene! Ia o ţeapă!” la final va exista un singur câştigător şi o mulţime gata de revoltă, sau răscoală ca la 1907 dacă doriţi.

Acum cănd lumea vorbeşte de punctul de pensie, corupţie, am putea crede ca regulile jocului sunt altele, că pentru a câştiga exită altă regulă decăt a da ţeapă. Dar noi care am fost crescuţi jucănd leapşa, putem vedea dincolo de mesajele găunoase ale politicienilor. Atunci cănd Mircea Geoană face apel la înoirea clasei politice noi putem citi clar mesajul prietenesc şi egoist, tot la fel de clar ca atunci cănd Băsescu vine cu un mesaj populist sau cand experimentatul Voiculescu mareşte alocaţia mamicilor după ce a participat cu ambele mâini ridicate la politica comunistă promovată de Ministerul muncii, noi cei care de pe vremea lui Vlad Ţepeş am experimentat jocuri descoperite de occident abia în secolul 20, ştim să vedem dincolo de mesajul populist al lui Vadim, si putem vedea neantul din spatele PNG-ului.

Ca utilizator ai tehnicii de calcul, cei mai multi dintre noi ştiu ce înseamnă să fii dependent de joc, chiar şi atunci cănd pierzi, sau mai bine zis mai ales atunci când pierzi, şi uite aşa se face ca după mulţi ani de tranzitie am devenit dependenţi de ţepe în jocul nostru cel de fiecare zi. La un moment dat vine şi timpul să iei o decizie, după ani buni de dependenţa, apare momentul cănd trebuie să te hotărăşti daca te apuci de un alt joc sau dacă treci la profesionism.

Şi cum în mulţimea de jucători de pe scena socială din românia nimeni nu da semne de oboseală, încă aştept cu interes momentul când mulţi jucători vor alege un alt joc, până atunci însă mă mulţumesc sa ascult o melodie:

„Ce bine imi pare că ai luat ţeapă…”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: